Klaus Iohannis, la Timișoara: “Nu putem fi țara proiectelor mereu începute și mereu neterminate, de la Constituție la autostrăzi”

Aflat într-o vizită la Timișoara cu ocazia comemorării a 25 de ani de la Revoluție, președintele ales, Klaus Iohannis, a susținut un discurs de pe scena Operei pentru toți timișorenii. Chiar dacă în orașul de pe Bega nu a venit pentru  semnificația politică a datei de 16 decembrie, ci “din respect pentru cei care și-au dat viața în 1989 pentru ca noi azi să trăim în democrație”, președintele a făcut totuși și câteva promisiuni politice. Mai exact, promisiuni de schimbare a României în bine.

Astfel, Klaus Iohannis susține că deși este ușor să vorbești de libertate în opusul comunismului, este mult mai greu să vezi că de cele mai multe ori libertatea din România a fost consemnată doar de aparențe.

„Este mai simplu să vorbești despre libertate în raport cu opusul ei, în contexte care o îngrădesc, sub dictaturi. Este mai greu să discerni ce înseamnă libertatea într-o lume care poate păstra bine aparența ei. Libertatea nu trebuie subînțeleasă, pentru că nu este lipsită de provocări nici astăzi. Chiar dacă diferite, aceste provocări există. Nu e niciodată inutil sau banal să vorbim despre libertate. A consfinți libertatea pe hârtie nu este suficient. Pentru că lipsa de opțiuni și de perspective, constrângerile sociale și economice, ineficiența instituțiilor care ar fi trebuit să servească cetățeanul ajung forme de îngrădire a libertății. Așa că avem datoria să ne întrebăm cu luciditate: ce am făcut cu această libertate a noastră, cucerită prin jertfă? Ce am făcut cu România în acest sfert de secol? ”, a declarat președintele.

Deși susține că sunt lucruri pe care România le-a făcut pentru libertate după 1989, președintele ales spune că mai sunt multe alte lucruri de făcut pentru ca în țara noastră să se poată vorbi de libertatea supremă. Vorbim mai ales de clasa politică care trebuie să recunoască restanțele pe care România le are față de restul Europei și să încerce din răsputeri să îndrepte lucrurile.

“Sunt lucruri pe care le-am reușit, fără îndoială. Am construit pentru România un sistem de securitate. Suntem membri ai NATO și avem un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii. Astăzi România e o țară sigură, din punct de vedere al securității și un partener credibil în lume. Am integrat România în Uniunea Europeană. Este și acesta un bun câștigat, rezultatul unui acord, unui proiect național unanim împărtășit. Avem o sumă de practici democratice încetățenite, libertatea de exprimare, dreptul la proprietate și o cultură civică, participativă deja vizibilă. Dar în același timp trebuie să ne gândim la restanțele libertății. Și să ne întrebăm:Este sistemul democratic pe care l-am construit pe deplin funcțional sau nu? Sunt sistemele noastre publice eficiente sau nu? Este România azi o economie de piață performantă sau nu? A recuperat suficient din decalajul față de statele occidentale? Ne-am valorificat noi potențialul și oportunitățile sau nu? Răspunsul la toate acestea este mai degrabă nu. La aceste capitole și la multe altele avem restanțe, unele chiar foarte mari. Am integrat România într-un sistem de securitate și în construcția europeană, am pus-o pe un traseu democratic, dar am făcut prea puțin pentru oameni, pentru viața lor de zi cu zi. Această națiune este una cu aspirații puternice. Dacă nu le-ar fi avut, milioane de români n-ar fi luat drumul străinătății. Toți cei care am făcut sau facem parte din clasa politică, de 25 de ani sau de câteva luni, trebuie să recunoaștem sincer și direct: da, avem o responsabilitate. Clasa politică este responsabilă pentru a nu fi reușit să construiască aici în România un spațiu pentru împlinirea acestor aspirații. Pentru a nu fi performat pe măsura angajamentelor, pentru a fi subestimat dorința de progres și prosperitate a românilor. De fapt, marea dezamăgire a oamenilor nu a venit, cred, doar din lipsa de rezultate. Ci din lipsa de recunoaștere a restanțelor. Din faptul că de fiecare dată s-a trecut mai departe ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Și că peste promisiuni neonorate s-au făcut alte și alte promisiuni. Clasa politică nu a înțeles pe deplin că odată cu libertatea vine și responsabilitatea, că odată cu puterea vine și răspunderea în fața oamenilor. Efectele acestui lucru se văd peste tot. Relația dintre clasa politică și cetățeni a fost profund deteriorată. Parteneriatul a fost înlocuit de neîncredere. Sunt generații întregi care pleacă în străinătate în căutarea unui loc de muncă și copii care cresc singuri. Sunt tineri care nu știu încotro s-o apuce. Sunt oameni de vârsta mea care își găsesc cu greu locul în societate, deși au trăit deopotrivă apăsarea comunismului și greutățile tranziției. Sunt părinții și bunicii noștri, care abia trăiesc dintr-o pensie și care toată viața au sperat într-o schimbare fără ca ea să vină cu adevărat. Asta a fost până acum. Ceea ce nu înseamnă că de mâine nu putem face lucrurile altfel. Dimpotrivă. Reconstrucția începe cu recunoașterea restanțelor, cu asumarea răspunderii și împăcarea cu trecutul. Va trebui să ne împăcăm cu acest trecut, nu înainte de a-i fi învățat lecțiile și să ne uităm spre viitor. Vreau ca în decembrie 2014 să închidem acest capitol istoric și să începem împreună un nou proiect național. Va trebui să lucrăm consecvent și coerent, pas cu pas. Nu-i vom convinge nici pe românii de acasă, nici pe cei din străinătate decât atunci când vor vedea că lucrurile se întâmplă în practică. Atunci când vor vedea că există locuri muncă și salarii decente, că au sisteme sociale de sănătate, de educație comparabile cu cele din țările occidentale. Și mai ales când vor vedea că nu mai acumulăm restanțe și știm ce vrem să facem cu libertatea câștigată. Nu putem fi țara proiectelor mereu începute și mereu neterminate, de la Constituție la autostrăzi. Moștenirea Revoluției ne obligă la o Românie a lucrului bine făcut, la o Românie în care cetățenii sunt respectați și instituțiile sunt în serviciul public, proiectele sunt duse la bun sfârșit, iar valoarea este apreciată și răsplătită”, a spus Iohannis în încheierea discursului său.