Legenda vâscului

Comercianţii au început să vândă vâsc pe străzile din Timişoara.  În tradiţia românească, vâscul este, îndradevăr, foarte important, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă.

Legenda vâscului vine de fapt de la zeiţa Frigga, zeiţa dragoste şi mama lui Balder, zeul soarelui. Se spune că Baldeir a avut un vis care prevestea moartea lui. Zeiţa a fost foarte speriată de acest vis. Dacă fiul ei ar fi murit, toată viaţa de pe Pământ s-ar fi sfârşit. Zeul răului, Loki era cel care vroia să-l omoare pe Blader, dar ştiind că nimic nu-l putea omorâ pe fiul zeiţei Friga, acesta a gasit o plantă magică care nu creştea pe pământ şi avea puteri miraculoase şi anume vâscul. Se spunea că vâscul vine din ceruri şi că este o forţă divină.

Zeul răului a confecţionat o suliţă din vâsc şi i-a dat-o zeului iernii pe nume Holder care era orb. Zeul iernii îl loveşte cu vâscul pe Blader, iar acesta moare. Timp de trei zile, toată lumea a încercat sa-l readucă la viaţă dar nimeni nu a reuşit. În cele din urma, mama sa a reuşit să-l învie. Se spun că lacrimile ce le-a vărsat pentru el s-au transformat în bobiţe albe. În ziua în care zeul pământului a înviat, Frigga i-a sărutat şi îmbrăţişat pe toţi cei care treceau pe sub vâsc. De aici vine şi tradiţia că cei care trec pe sub vâsc trebuie să se sărute.

În ajunul sărbătorilor de iarnă, oamenii îşi împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei şi pentru pacea sufletească.

Bătrânii spun că fiecare fată care stă sub vâsc trebuie să se sărute pentru a avea urmaşi.

Obiceiul mai spune că de fiecare dată când un băiat sărută o fată trebuie să rupă şi o bobiţă din crenguţă de vâsc. După ce toate bobiţele au fost rupte, nimeni nu se mai putea săruta că aduce ghinion.

Sursa favorittv.ro