„Rembrandt – Apogeul artei gravurii” la Timişoara
Ieri a fost deschiderea expoziţiei ”Rembrandt – Apogeul artei gravurii”. Vernisajul a avut loc la Muzeul de Artă Timișoara – Palatul Baroc. În deschidere, artiștii Operei Naționale Române Timișoara au susţinut un concert de pian și voce, un program special realizat pentru acestă ocazie.
Vernisajul găzduieşte 273 de gravuri ale maestrului olandez Rembrandt van Rijn.
Expoziția este însoțită de un catalog complex, în limbile română și engleză.
”Cum se explică această „vizită” a lui Rembrandt la Timișoara, respectiv de ce opera grafică a marelui va fi expusă expusă în Palatul Baroc din orașul de pe Bega? Este aceasta o ocazie de a re-descoperi, a reciti și a înțelege vocația și identitatea culturală a Olandei și a Occidentului? Este vorba de o reorientare culturală, în sensul multiplicării relațiilor Estului cu Vestul și al apropierii românești de paradigma occidentală? Sau, în discuție este acceptarea unei subordonări structurale față de curentele artistice și de idei dominante?
Expoziția Rembrandt – apogeul artei gravurii, pusă la dispoziția publicului de Euro Art Luxembourg în cooperare cu Muzeul de Artă Timișoara, face parte dintr-un program prin care dorim să arătăm cum operele artistice și științele umaniste produc schimbări majore în vocabularul istoric, generînd un raport înnoitor între <spațiul experienței> și <orizontul așteptării>. Creația rembrandtiană este una profund individuală, dar și una a mediului care a făcut-o posibilă, anume acela al Țărilor de Jos atunci cînd, în secolul al XVII-lea -, fuseseră puterea dintîi a lumii.
Într-o instituție avînd o producție intelectuală atractivă, așa cum cred că este Muzeul de Artă Timișoara, nu poate absenta trimiterea la arta marilor maeștri, la prestigioasele creații ale umanismului, la magia, mitologia și știința ce au conturat reperele societății contemporane. O expoziție Rembrandt pune în lumină o întreagă istorie, iar o dată descoperite și înțelese moștenirile ei vom observa mai exact ce este posibil sau imposibil de gîndit la un moment dat.
În reflecțiile formulate în albumul intitulat Eu jucîndu-mă de-a Rembrandt, Corneliu Baba asocia artei olandezului muzica lui Beethoven, stăruind asupra înrudirii dintre „orchestrația umbrei și luminei”, găsind similaritățile lor în “vocea poruncitoare a destinului” și în “așteptarea dramatică”. Recitindu-l pe Rembrandt expus în marile colecții ale lumii, Corneliu Baba este impresionat de forța operei acestuia, de durata lungă în care ea se așează: “Lumina zilei va străbate mereu și azi ca și atunci pe vremea lui, prin ochiuri de geam și va cădea la fel pe chipurile oamenilor, pe obiecte de metal, pe faldurile mătăsurilor sau ale catifelelor, va desena pe ziduri umbre adînci sau ușoare. Lumina va lupta cu întunericul după aceleași legi imuabile spre a cuceri fiecare hegemonia”.
Expoziția de gravuri a celebrului artist organizată de Muzeul de Artă Timișoara în cooperare cu Euro Art Luxembourg conține un strălucit fragment din opera unui vizionar căruia lumina îi este cel mai de seamă ideal. În saloanele Palatului Baroc din Timișoara revedem articulațiile de cîmpuri din secolul de aur al Olandei, mărturia universală a unui timp și a unui spațiu inimitabile. E o iluzie retrospectivă, fără de care însă nu vom afla nicicînd cum s-au născut competențele rare ale ființei umane, cum s-a legitimat o creație și cum a dobîndit prin ea însăși un mare grad de autonomie” – Prof. Dr. Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă Timișoara.
Expoziţia poate fi vizitată până în data de 10 martie 2015 la Muzeul de Artă Timișoara – Palatul Baroc, Piața Unirii, nr. 1.
Scrie un comentariu