Transportatorii: Decizia ANAF de a considera diurna şoferilor de camion drept salariu falimentează toată industria
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a început deja procedurile de executare silită unor firme de transport din judeţele Arad şi Prahova. Acestea au primit deciziile de recalculare a impozitelor aferente şi a asigurărilor sociale pentru sumele acordate de către companiile de transport din România drept diurnă şoferilor după data de 1 ianuarie 2011, diurnele fiind reîncadrate ca venituri de natură salarială, fără ca transportatorii să fie atenţionaţi anterior în vreun fel, informează zf.ro.
„Problema este că ANAF aplică şi retroactiv această decizie pe ultimii trei ani. Dar de ce trei şi nu unu, doi, cinci sau zece? Această preocupare a ANAF, de a include diurna în salarii s-a mai manifestat în urmă cu doi ani dar nu a fost cazul. Nu trebuie uitat că în România costul capitalului este de două-trei ori mai mare comparativ cu Europa de Vest. Aici te împrumuţi cu 5-6%, iar cel din Vest cu 1,5% deoarece noi suntem economie în curs de dezvoltare”, a spus Radu Dinescu, secretarul general al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR).
În România sunt în prezent circa 27.000 de operatori de transport ce deţin 120.000 de vehicule de transport marfă ce sunt utilizate de circa 200.000 de şoferi, dintre care 120.000 cu tahograf digital.
Daca am venit din Spania in România sa facem firme sa angajam se pare ca va trebui făcută cale întoarsă si șoferii care lucrează afara sa se orienteze sa lucreze la firme de afara. Se pare ca suntem împinși afara si firmele mari sa plece in Sk sau Bg …
Numele meu este S D, am urmarit cu interes emisiunea dumneavoastra din 14 Aprilie 2015, fiind personal
intersat de aspectul tratamentului cu privire la indemnizatiea de deplasare, popular spus DIURNA.
ANAF are in subordine DIRECTIA GENERALA DE ANTIFRAUDA FISCALA, care, este un organism fara personalitate juridica, un soi de stuto-camila, ale carei acte, juridic vorbind, sunt nule de drept, deoareca susamintita entitate nu exista juridic, dar este dotata cu autoturisme noi, armament si mai nou uniforme, care seamana cu cele de padurar, toate acestea platite de noi, platitorii de taxe.
DIRECTIA GENERALA DE ANTIFRAUDA FISCALA are puteri uluitoare, acordate de lege. Acestia ne sfideaza , pe noi , cei care le platim salariile, dind buzna in unitati economice facind cam tot ce doresc , perchezitii corporale ( fara mandat) , perchezitii in incinte,( tot fara mandat) fara a exista un control asupra acestora.
Domniile lor se erijaza in politisti, procurori, judecatori si nu in ultimul rand executori, dispunand confiscati, si in ultima vreme suspendarea activitatii comerciale, invocind motive de tot rasul-plinsul.
Dupa incheirea contoalelor, care pote dura si un an calendaristic, acestia, incheie un proces verbal, care ATERNTIE ACUM, nu poate fi contestat in instanta, deoarece nu este un document fiscal, dar in baza caruia ANAF instituie fara nici o motivatie SECHESTRE ASIGURATORII pe conturi si bunuri, mobile si imobile.
In acest moment, starea de insolventa si faliment sint CERTE.
De regula procesele verbale contin debite de milioane, care nu sunt CERTE , LICHIDE , Si EXIGIBILE, cu toate acestea tot patimoniule persoanei juridice este sub sechestru, conducind la ceace am amintit anterior
Referitor la Indemnizatia de deplasare, CODUL MUNCII Art 44 alin 2 , stabuleste indubitabil , acest drept, fara loc de interpretare:
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art 38 Codul muncii Spune:
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.Deci, lovite de nulitate sunt si pricesele verbale intocmite de DGAP
Acest ultim articol este devastator pentru ANAF, doar ca domniile lor, nu prea stiu carte, si nici nu le pasa de aplicarea legii.
In timpul controlului angajatii DGAF, fac cercetari pe Codul Muncii, Drept comercial,Drept European si Dreptul Afacerilor, uitind ca nu au aceasta cmprtenta si nici pregatirea necesara, si nepasindu-le ca intra sub incidenta Codului Penal Art. 297 :
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Incadrare fisacala se face fara exceptie In baza ART 11, alin 1 Cod fiscal , care spune:
ART. 11 Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.
Acest articol se refera la tranzactii, nicidecum la contracte de munca, indemnizatii de deplasare si alte aspecte sesizate de Codul Muncii
Legiuitorul s-a gandit la TRANZACTII COMERCIALE cind a scris acest articol.
Baza legala , prin care sunt platite indemnizatii de deplasare este urmatoare:
CODUL MUNCII:
Legea nr. 53 din 2003 – Codul Muncii actualizat 2015
Art. 38
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art. 39
n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.
Art. 40 ALIN 2 Lit C
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
DECI, ANGAJATORUL ESTE OBLIGAT SA PLATEASCA INDEMNIZATIA DE DEPLASARE
Art. 42
(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
Art. 44 (2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art. 45
Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului.
Art. 46 4) Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Acestea toate, sunt drepturi, pe care Statul Roman le neaga astazi, desi ele sunt de LEGE LATA
Ca, salariatii DGAF nu cunosc codil muncii, este de inteles, neavand competente in acest sens, dar ca nu cunosc CODUL FISCAL este deosebit de grav.
ART 11 alin 1 Cod fiscal, face referire la TRANZACTII, nu la relatii de minca, si nu da dreptul ANAF sa reincadreze veniturile din Indemnizatii de deolasare ca fiind drepturi salariale, dealtfel nici o lege nu le acorda acest drept , cu subiect si predicat, mai mult Codul fiscal este foarte explicit la ART 55 Alin 4 lit g :
(4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
ART 4 G indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;
Norme metodologice
ART. 55 al.4 g)
85. În categoria cheltuielilor de delegare şi detaşare se cuprind cheltuielile cu transportul, cazarea, precum şi indemnizaţia de delegare şi de detaşare în ţară şi în străinătate, stabilite în condiţiile prevăzute de lege sau în contractul de muncă aplicabil.
Si acum BOMBOANA PE COLIVA, devastator pentru ANAF ;
ART 55, alin 4 lit m :
m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv.
Pana cum am facut dovada ca AMGAJATII ANAF NU STII CARTE, acum vom face dovada ca nici sefii lor supremi nu sunt mai bine pregatiti.
In data de 23 decembrie, cind tot Romanaul se pregatea de Craciun, Domnul Gelu Stefan Diaconu, omul generalului viceprim ministru, un obscur personaj de la Vaslui, ajuns pe cai mari la ANAF, fara cunostinte juridice, intraba MFP, prin Adresa nr.803248/2014 , pe ministrul colectionar de arta si ligouri ( care intretimp a fost ascuns putin) :
CUM FACEM SA NE SCOATEM ,PENTRU CA AM CAM SARIT CALUL, si transportatorii ameninta sa paralizeze tara.
Ministril colectionar, fiid cam oculat cu arta plastica, si nefiin de gasit, paseaza cartoful fierbunte Domnului secretar de stat Dan Manolescu, care diplonatic, in ajun de an nou, 30 dec 2014, propune, contribuabili sa fie luati la bucata si tocati marunt marunt :
Domnului Gelu Ştefan Diaconu, preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
Stimate domnule preşedinte,
Referitor la adresa dumneavoastră cu nr. 803248/2014 prin care ne solicitaţi punctul de vedere cu privire la tratamentul fiscal aplicat de organele de inspecţie fiscală sumelor primite sub formă de diurnă externă de salariaţi(şoferi), în perioada 1.01.2011 -31.05.2014, ca urmare a desfăşurării activităţii privind transportul rutier de mărfuri pe parcurs extern, vă comunicăm următoarele:
I. Tratamentul fiscal aplicabil indemnizaţiei de delegare/de detaşare
1. Potrivit prevederilor art. 5 alin. (4) lit. g din Codul Fiscal în vigoare până la 1 februarie 2013, sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare a indemnizaţiei primite pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în înţelesul impozitului pe venit nu erau incluse în veniturile salariale şi nu erau impozabile, cu excepţia sumelor acordate de persoane juridice fără scop patrimonial şi alte entităţi plătitoare de impozit pe profit, peste limita a 2,5 ori indemnizaţia acordată salariaţilor din instituţiile publice.
Totodată, potrivit art. 55 alin. (2) lit. i) din acelaşi act normativ în vigoare până la 1 februarie 2013, sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi străinătate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice, erau venituri considerate asimilate salariilor pentru care erau aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din salarii.
De asemenea, până la data de 01 februarie 2013, în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii intrau numai indemnizaţiile acordate salariaţilor pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi străinătate, în interes de serviciu, de persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, inclusiv Banca Naţională a României, peste limita a de 2,5 ori indemnizaţia acordată salariaţilor din instituţiile publice.
2. Urmare modificărilor şi completărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr 8/2013 pentru modificarea şi completarea legii nr 571/2013, privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar fiscale, începând cu data de 1 februarie 2013, în baza art. 55 alin. (4) lit. g) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi străinătate, în interesul serviciului, în limita de 2,5 ori nivelul legal, stabilit prin Hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile în sensul impozitului pe venit.
În acelaşi timp, este considerată venit asimilat salariului, indemnizaţia primită de angajaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, pentru partea ce depăşeşte de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, aplicându-se regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, conf cu art.55 alin. (2) lit. i).
În mod similar, cu aceeaşi dată, conform prevederilor art.296ˆ4 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, intră în baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, din ţară sau străinătate, în interes de serviciu, pentru care depăşeşte limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice.
II. Opinie privind aplicarea prevederilor Codului Fiscal în coroborare cu prevederile din legislaţia muncii
În ceea ce priveşte aplicarea de HG nr 518/1995 cu privire la drepturi şi obligaţii pentru personalul român trimis în străinătatea pentru îndeplinirea unor misiuni temporare, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul prezentat de dumneavoastră, apreciem că norma juridică nu e una imperativă, ci are doar caracter de recomandare, aşa cum dealtfel rezultă şi din art. 17 alin.(1), astfel:
„(1) Se recomandă agenţilor economici alţii, decât cei de la art.16 alin (1), precum şi fundaţiilor, asociaţiilor şi altora asemenea, să aplice corespunzător prevederile prezentei hotărâri.
Pe de altă parte, Codul Fiscal reglementează numai modalitatea de calcul a limitei în care indemnizaţia acordată salariaţilor nu generează venit impozabil prin raportare la nivelul diurnelor stabilit pentru fiecare ţară, potrivit prevederilor HG nr 518/1995, anexa 1.
În aceste condiţii, în opinia noastră, încadrarea activităţii de transport rutier internaţional în una din situaţiile prezentate la art.1 din HG nr. 518/1995 este nerelevantă.
Pe cale de consecinţă drepturile de care pot beneficia salariaţii, în cazul prezentat, sunt reglementate de Legea 53/2003- Codul Muncii şi alte prevederi ale legislaţiei în materie. Astfel, Codul Muncii defineşte delegarea ca exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu, în afara locului de muncă. Locul de muncă, iar în lipsa locului de muncă fix, posibilitatea salariatului să muncească în diverse locuri reprezintă element obligatoriu al contractului individual de muncă.
În funcţie de situaţia concretă a fiecărui salariat, situaţie care trebuie să fie reflectată prin elementele contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la plata indemnizaţiei de delegare sau beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură, după caz.
Referitor la art.11 din Codul fiscal, invocat de dumneavoastră în adresa nr 803248/2014, ca bază legală de reîncadrare a sumelor acordate şoferilor, precizăm că aceasta instituie în materie fiscală un principiu general antiabuz, în sens că pentru stabilirea impozitelor e relevant conţinutul economic al unei tranzacţii, al unor operaţiuni şi, mai mult, acest articol dă dreptul autorităţii fiscale ca, în situaţia în care se constată că forma în care e prezentată o tranzacţie nu reflectă conţinutul economic al acesteia, autoritatea o poate reîncadra din punct de vedere al impozitării tocmai pentru a reprezenta conţinutul economic real al acesteia.
Acest principiu are la bază faptul că, în general, substanţa economică a unei tranzacţii e cea care generează baza de impozitare vizată de legea fiscală, iar prezentarea într-o altă formă a tranzacţiei diferită de cea corespunzătoare conţinutului său real urmăreşte, de regulă, obţinerea unor avantaje fiscale.
În cazul concret prezentat de dumneavoastră, considerăm că aplicarea principiului menţionat mai sus trebuie să se bazeze pe o analiză concretă a fiecărui caz în parte, respectiv a elementelor obligatorii din contractul individual de muncă, (a se vedea art 17, alin 3, lit. b) Codul muncii) privitoare la acordarea diurnei în raport cu conţinutul economic al activităţii desfăşurate şi să demonstreze cu ajutorul mijloacelor de probă prevăzute de lege, că forma juridică a acestor contracte nu reflectă conţinutul economic al activităţii efectiv desfăşurate.
Având în vedere cele prezentate anterior, pentru clarificarea aspectelor din legislaţia muncii referitoare la acordarea drepturilor de care pot beneficia salariaţii în desfăşurarea activităţii de transport rutier de marfă pe parcurs extern, în speţă indemnizaţia de delegare, am solicitat punctul de vedere Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale, ca instituţie cu competenţă în domeniul legislaţiei muncii. După primirea răspunsului urmează să completăm prezenta opinie.
În altă ordine de idei, în legătură cu abordarea de către ANAF a unor verificări fiscale cu anumită tematică, ce impactează asupra unor întregi sectoare ale economiei naţionale vă recomandăm ca înainte de declanşarea acestora sau extinderea lor la nivel naţional să realizaţi cel puţin activităţile prealabile:
-O analiză a tratamentului fiscal aplicabil asupra problematicii respective în perioadele anterioare, comparabile din punct de vedere legislativ, inclusiv a jurisprudenţei existente.
-O amplă documentare asupra aplicării legislaţiei incidente domeniului abordat, inclusiv, dacă e cazul, obţinerea unor soluţii de interpretare a legislaţiei specifice de la instituţiile care au competenţe legale în domeniu, respectiv iniţiatoare a legislaţiei în cauză.
Considerăm că realizarea acestor activităţi preliminare şi o coordonare metodologică unitară a activităţilor de verificare asigură o fundamentare solidă şi o motivare argumentată în drept şi în fapt a actelor de constatare şi de impunere şi implicit asigură crearea unei jurisprudenţe pozitive, lucru extrem de important pentru eficienţa, eficacitatea activităţii structurilor cu competenţe de control şi colectare ale ANAF.
Cu deosebită stimă,
Dan MANOLESCU
Secretar de Stat
Bogdan Iulian HUŢUCĂ
Director General
Doru DUDAŞ
Director General
Elena IORDACHE
Director General Adjunct
Antoaneta NEAGOE MARUSEC
Şef Serviciu
Întocmit
Anca Cotrobescu”
Observam ca MFP nu intra pe dreptul muncii, si se rezuma la codul fical.
In toata aceasta afacere, MINISTERUL MUNCII, nu sa amestecat, lasind ANAF sa-si faca numarul, si sa minta ca a intreprins controale inpreuna cu ITM-urile.
Aceste controale si sanctiuni, vor lasa in jur de 200 000 familii fara paine si o gaura de 1-2 miliarde de euro la buget si foarte probabil cu ceva arestari pe teme de evaziune ficala, fara insa a face si dovada faptelor, aceasta pe termen scurt.
Pe termen lung, este posibil sa se anregistreze citeva mii de plingeri penale, asa , sa vada si domnii de la ANAF cum este pe la DNA, si zeci de mii de litigii in deja sufocatele instante, si la epuizarea cailor de atac: CEDO, unde STATUL ROMAN va pierde TOT, si vom plati dinnou citrva miliartde, tot noi, cei amarati.
PACAT DE NOI