Ce spun istoricii despre ziua de 1 Decembrie

Georgeta Filitti: La 1 Decembrie, dacă nu putem să arborăm un steguleţ, măcar să-l purtăm în suflet

„1 Decembrie 1918 este încheierea unui proces istoric pe care şi-l doreau românii din întreg teritoriul locuit de ei şi faptul rămâne absolut simbolic. A şi explicat de ce 1 Decembrie a devenit foarte curând Ziua Naţională a ţării. Trebuie să spunem în acelaşi timp că a existat şi un context internaţional favorabil. În urma războiului, marile imperii care rupseseră părţi din teritoriul românesc s-au destrămat, dar au suferit transformări sociale extraordinare, în speţă e vorba de Rusia. Austro-Ungaria se destramă şi acest lucru a înlesnit foarte mult constituirea statelor succesorale, iar România şi-a putut întregi teritoriul. Sigur că a fost un proces pe care starea de spirit a românilor de pe întreg teritoriul locuit de ei l-a favorizat foarte mult. În acelaşi timp însă cu armatele noastre în Basarabia am reuşit să facem ordine, cu armatele noastre am reuşit după 1918 să stăvilim acest proces de comunizare, vai, a Ungariei lui Béla Kun, încât 1 Decembrie, când Adunarea de la Alba Iulia a decis ca Transilvania să fie realipită la Regatul României, încheia un proces istoric care în teorie a fost un lucru extraordinar, dar greul venea abia în anii următori. De ce? Pentru că era vorba de omogenizarea unei vieţi sociale, economice, politice. Pentru că aceste provincii, Transilvania, Bucovina, Basarabia, trăiseră sub alte legiuiri, sub alte conduceri oficiale, ceea ce complica lucrurile destul de mult. Şi a fost înţelepciunea oamenilor politici postbelici de a găsi acele elemente de coeziune ca să facă posibilă funcţionarea în bune condiţiuni a statului România Mare”, a declarat Georgeta Filitti.

Pentru Georgeta Filitti, 1 Decembrie reprezintă „un simbol al unităţii românilor”. „Şi folosesc acest prilej ca să mă raliez celor care, iubind istoria, iubind tradiţia, iubind lucrul bine făcut, să insist pentru menţinerea zilei de 1 decembrie ca Zi Naţională şi să înlăturăm acele încercări de-a dreptul ridicole, care vin să susţină că e o zi friguroasă şi atunci ar trebui să fie, eu ştiu, în plină vară Ziua Naţională a României, dând o mulţime de alte date. Dacă noi am avut Ziua Naţională pe 10 mai până la abolirea Monarhiei şi dacă lucrul acesta nu este cu putinţă astăzi, când suntem Republică, sau la o prezumptivă întrebare generală, un referendum făcut la nivel naţional, nu s-ar face întoarcerea la 10 mai, în orice caz să rămână această zi (1 Decembrie, n.r.), ca simbol al încheierii unui proces istoric, care a însemnat unitatea naţională, chiar dacă în momentul de faţă teritoriul pe care România l-a constituit după 1 Decembrie 1918 nu este egal cu cel actual”, a spus Georgeta Filitti.

Istoricul consideră că în prezent Ziua Naţională a României este percepută de către români „cu indiferenţă”.

„Este o anume indiferenţă, care nu e proprie numai românilor. E proprie foarte multor europeni, care sunt foarte grăbiţi şi care îşi uită prea lesne istoria. Şi de faptul acesta cred că suntem vinovaţi cu toţii. Mi se întâmplă să circul destul de mult în ţară, să ţin conferinţe pe teme istorice şi eu am găsit o formulă care vrea să se abată puţin de la rigoarea de pe catedră şi atunci toată lumea spune: ‘Vai, dacă nouă ne-ar fi fost predată istoria aşa cum ne-o înfăţişaţi dumneavoastră, am fi fost fani ai istoriei, am fi învăţat cu drag ş.a.m.d.’. Istoria este lucrul cel mai minunat pe care îl avem. Este o zestre spirituală a fiecăruia dintre noi şi dacă ne-am pleca nu neapărat să aflăm câţi au participat la război, câte decoraţii s-au dat, câţi prizonieri am luat sau mai ştiu eu ce, dar să avem o idee cât de cât de ce s-a întâmplat atunci, ne-am iubi istoria şi la 1 Decembrie, dacă n-am putea să arborăm fiecare un steguleţ în geamul casei, măcar să-l purtăm în suflet”, a mai spus Georgeta Filitti.

Filip-Lucian Iorga: 1 Decembrie este un miracol istoric, dar şi o construcţie comună a strămoşilor

Filip-Lucian Iorga a declarat, pentru MEDIAFAX, că 1 Decembrie este un moment foarte important în istoria românilor, reprezentând finalizarea procesului de unificare naţională de după Primul Război Mondial.

„Acum, sigur că au mai fost câteva date importante: Unirea Basarabiei întâi, apoi Unirea Bucovinei şi în cele din urmă Unirea Transilvaniei – 1 Decembrie. Deci, 1 Decembrie e mai degrabă unirea Transilvaniei cu ţara decât o zi generică a Marii Uniri. Am putea spune, deci, că avantajăm puţin Transilvania în ecuaţia asta. Nu serbăm zilele în care s-au unit cu ţara Basarabia sau Bucovina”, a spus Filip-Lucian Iorga.

Pe de altă parte, istoricul consideră că este firesc să fie aşa, „fiindcă România, Vechiul Regat, a intrat în Primul Război Mondial tocmai pentru a recupera Transilvania”.

„Ăsta era visul istoric al României: să-i elibereze pe fraţii din Transilvania de sub dominaţia austro-ungară. Această Unire cu Transilvania are o greutate simbolică foarte importantă şi e normal ca 1 Decembrie să fie o dată cu simbolistică mai bogată decât datele celorlalte uniri. E o dată care vine în urma – aşa cum se spune – a unui miracol istoric”, a spus Filip-Lucian Iorga.

Acesta a explicat că, deşi în Primul Război Mondial ţara noastră a întâmpinat şi probleme şi a făcut şi destule greşeli – „armata n-a fost foarte bine înzestrată, defecţiunea aliaţilor ruşi din cauza Revoluţiei a fragilizat şi mai mult poziţia României, pe urmă am semnat acea pace separată cu Puterile Centrale care i-a supărat destul de mult pe aliaţii din Antanta, (…) familia regală, autorităţile, armata şi mare parte din populaţie se retrăsese în Moldova”- , „ecuaţia istorică, militară, conjuctura, a făcut ca România să poată, la acel moment, recupera toate provinciile istorice”.

„E şi rezultatul unor acţiuni politice şi militare, dar e şi un miracol acolo. Asta înseamnă 1 Decembrie”, a mai spus istoricul.

Totodată, Filip-Lucian Iorga a spus că se poate face o legătură şi cu Unirea lui Mihai Viteazul, care avea totuşi un alt caracter. „Pe vremea lui Mihai Viteazul nu putem vorbi de stat naţional, asta nu înseamnă că nu existau români şi pe vremea aceea. Nu trebuie să exagerăm nici în direcţia asta a deconstruirii. Sigur că moldovenii, şi muntenii, şi ardelenii se simţeau de acelaşi neam, dar Unirea lui Mihai Viteazul e mai mult o unire de tip feudal, o încercare de a acumula mai multe teritorii, de a avea mai multă forţă pentru a lupta contra otomanilor decât ce se întâmplă secole mai târziu, în 1918, cu această Mare Unire în cadrul unui stat naţional”, a declarat istoricul.

Cât despre semnificaţia zilei de 1 Decembrie din punct de vedere personal, istoricul a menţionat că este mult mai uşor să te apropii de istorie prin poveştile de familie, de aceea ar fi bine ca toţi românii să-şi cunoască strămoşii.

„Eu cred foarte mult în ţesutul ăsta familial şi personal al istoriei. Cred că ne putem apropia mai uşor de anumite evenimente dacă ne simţim legaţi de ele decât aşa doar dacă le citim dintr-un manual sau vedem documentare despre ele. De obicei, un eveniment ca Marea Unire devine sărbătoare în momentul în care ştii că cei apropiaţi ţie au făcut nişte sacrificii, că au contribuit şi ei. Este o construcţie comună. 1 Decembrie este o construcţie la care au participat strămoşii noştri şi e bine să ştim asta, să ne amintim şi să-i omagiem”, a declarat istoricul.

În acest sens, Filip-Lucian Iorga a prezentat pentru MEDIAFAX câteva dintre istoriile familiei sale. Astfel, acesta a amintit de străbunicul din partea bunicii materne, Nicolae Costache, care era ploieştean şi a luptat la Turtucaia, „acolo unde a fost dezastrul armatei române, care a şi condus la ocuparea Bucureştiului de către trupele germane şi bulgare”. Străbunicul istoricului a fost luat prizonier la bulgari, familia a crezut că murise, iar acesta a reapărut târziu, atunci când nimeni nu mai credea că este în viaţă. O altă poveste spusă de Filip-Lucian Iorga este cea a străbunicului Nicolae Stănescu, din partea bunicului matern, care a făcut parte din una dintre primele unităţi de artilerie antiaeriană din Primul Război Mondial şi a luptat pe frontul din Moldova împreună cu mai mulţi fraţi de-ai lui şi cu nişte veri, istoricul menţionând că, în copilărie, a văzut fotografii din acea perioadă.

În ceea ce priveşte ramura paternă, Filip-Lucian Iorga îi aminteşte pe stră-străbunicul Ion Iorga şi pe străbunicul Iordache Iorga, care au luptat pe frontul din Moldova, iar străbunicul Iordache Iorga a luptat chiar la Mărăşeşti.

Dincolo de istoriile de familie, Filip-Lucian Iorga a precizat că 1 Decembrie este sărbătoarea naţională pe care a cunoscut-o după 1989 şi, încă din timpul şcolii primare, îi plăcea să se uite la filme istorice şi să asculte cântece patriotice.

Istoricul a mai spus însă că gustul pentru rememorări istorice nu e foarte dezvoltat la generaţiile tinere. „În primul rând, ne-am îndepărat de sentimentul naţional, până la urmă. Atât timp cât lucrurile sunt destul de bine aşezate şi nu mai există mari pericole în momentul acesta la adresa României – poate şi lipsa acestui sentiment contribuie la o slăbire a sentimentului naţional. Asta nu e neapărat ceva rău, e un fenomen firesc şi, în contexul integrării europene, sunt alte valori care încearcă să prindă formă şi la noi – sentimentul apartenenţei la Europa, care nu e neapărat în contradicţie cu sentimentul naţional, dar sigur că începe să-i facă concurenţă. Pe urmă, e şi o oarecare slăbiciune la nivel simbolic, poate nu ştim să recuperăm suficient de bine istoria, s-o păstrăm”, a declarat Filip-Lucian Iorga, pentru MEDIAFAX.

În acest sent, istoricul aminteşte de centenarul Primului Război Mondial, „care ne conduce la 1 Decembrie”, şi care, în România, nu a fost atât de intens abordat, ca în alte state europene.

„Dacă urmăriţi densitatea de evenimente din Franţa, felul în care îşi omagiază soldaţii căzuţi, câte cărţi despre momentul respectiv apar, câte memorii de combatanţi sunt publicate, la noi nu prea se întâmplă asta. Aici cred că e o problemă mai generală şi mai adâncă cu noi, ca societate. Nu prea ştim să ne valorizăm trecutul şi capitalul ăsta simbolic reprezentat de ce au făcut strămoşii noştri, nu prea ştim să le legăm, ne despărţim foarte repede de generaţiile de dinainte şi asta poate duce şi la o lipsă de interes pentru sărbătorile naţionale”, a completat istoricul.

Cât despre interesul oamenilor de a marca, într-un fel sau altul, ziua de 1 Decembrie, Filip-Lucian Iorga a declarat că mulţi dintre români nu ies să participe la paradele militare din cauza vremii. „E o perioadă în care e frig, ninge, plouă, nu prea îţi vine să stai pe stradă la parade”, a spus acesta.

De asemenea, Filip-Lucian Iorga a menţionat că ar trebui sărbătorită şi ziua de 10 mai.

„Eu, care am şi opţiunea regalistă foarte hotărâtă, sunt adeptul monarhiei constituţionale, dar dincolo de asta, cred că şi 10 mai ar trebui cât mai curând serbat. Nu ştiu câte ţări din Europa nu-şi serbează la nivel oficial ziua independenţei. Mi se pare o ruşine. Şi ştiu că au fost în Parlament propuneri, dar au picat la vot. Probabil din cauza fricii ca nu cumva sărbătorirea oficială a zilei de 10 mai să aducă şi monarhia înapoi. În fine, asta vor decide românii, dacă va fi cazul cândva, dar, cred că, ziua de 10 mai trebuie şi ea sărbătorită şi atunci poate că am recupera puţin şi din sentimentul ăsta de sărbătoare colectivă, de bucurie de a sărbători”, a mai declarat Filip-Lucian Iorga.

În privinţa evenimentelor care ar trebui organizate pentru a marca ziua de 1 Decembrie, istoricul a spus că ar trebuie să existe în continuare parade militare, evocări istorice, dar, dincolo de evenimentele acestea mari, „e nevoie şi de o recuperare la firul ierbii”.

„De exemplu, în şcoli. Eu nu ştiu dacă există un proiect şi cred că nu există ceva foarte structurat cu ocazia centenarului Primului Război Mondial. De exemplu, eu aş face un proiect naţional, în care să le cer elevilor, prin profesorii lor de istorie sau de cultură civică, să încerce să recupereze amintirile propriilor lor familii despre aceste evenimente. Cred că de la asta ar putea să înceapă inclusiv pasiunea pentru o sărbătoare. (…) Aş face şi lucruri din acestea mai puţin fastuoase, mai puţin evidente, dar cu bătaie lungă”, a mai declarat istoricul.

Cât despre locul de desfăşurare a evenimentelor din acest an, care vor avea loc lângă Palatul Parlamentului şi nu la Arcul de Triumf, aşa cum se întâmpla în mod obişnuit, Filip-Lucian Iorga a spus că nu crede că va avea vreun impact asupra populaţiei această schimbare.

„Eu nu sunt un mare fan al Palatului Parlamentului. (…) E mai degrabă un simbol al dictaturii, al opresiunii, al prostului gust. Acum, din păcate, nu mai putem scăpa de el, n-o să-l mai dărâme nimeni, poate nici nu e bine să-l dărâme, e bine să ne amintim unde am fost la un moment dat. Să nu uităm aşa uşor. (…) Eu nu cred că o să aibă vreun impact schimbarea asta de loc de desfăşurare a ceremoniilor”, a spus istoricul.

Adrian Majuru:1 Decembrie este ziua străbunilor noştri, care au luptat să aibă această ţară

Istoricul Adrian Majuru a precizat că 1 Decembrie este „o poveste mai veche”, chiar dacă pentru români reprezintă Ziua Naţională de doar 24 de ani.

„De aproape o sută de ani, a fost o festivitate care, în fiecare an, a însemnat foarte mult pentru România Mare de după 1918, deşi Ziua Naţională era atunci, cu totul alta. Ziua de 1 Decembrie şi-a păstrat semnificaţia împlinirii unui ideal naţional, pe care l-au visat şi pentru care au luptat, patru generaţii în toată epoca modernă. Este sărbătoarea unui ideal împlinit”, a declarat istoricul Adrian Majuru pentru MEDIAFAX, explicând semnificaţia istorică a zilei de 1 Decembrie.

De asemenea, Adrian Majuru a precizat că ziua de 1 Decembrie este a „străbunilor noştri, care au luptat să aibă aceasă ţară”. „Noi avem ţara pe care au visat-o ei. Aceasta este ziua în care nu trebuie să uităm că ceea ce privim pe hartă este visul împlinit al celor trecuţi pe aici, cu fiecare generaţie în urmă”, a completat Adrian Majuru.

Istoricul a mai spus că 1 Decembrie este o „zi a responsabilităţii” şi trebuie ca românii să lupte pentru a păstra acest „vis împlinit”.

„Este necesar să avem responsabilitatea unui vis împlinit, iar pentru acest lucru trebuie să devenim conştienţi că este în continuare o luptă pentru a-l păstra şi nu intru în detalii. Dincolo de viaţa de zi cu zi, 1 Decembrie este o zi a responsabilităţii”, a spus Adrian Majuru.

Întrebat despre percepţia pe care o au românii despre Ziua Naţionala şi care mai este importanţa acesteia, Adrian Majuru a declarat: „Fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi are proiectele ei de viitor, însă întotdeauna proiectele de viitor ale fiecărei generaţii, indiferent de timpul istoric trăit, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu. Ce oportunităţi şi orizonturi de aşteptare pot fi însă într-un stat care se dizolvă? Care se dizolvă instituţional, cu riscul de a se rupe în bucăţi de la sine. Această trădare din interior poate fi oprită foarte uşor dacă în proiectul său de viitor, fiecare generaţie se leagă cumva, măcar în parte, de această ţară, chiar dacă mulţi dintre noi îşi fac studiile în străinătate, chiar dacă pentru o parte a vieţii lor vor să ajungă şi să-şi împlinească cariera într-o altă zonă culturală”.

Totodată, răspunzând la o întrebare legată de felul în care ar trebui marcată ziua de 1 Decembrie şi despre impactul pe care îl va avea desfăşurarea evenimentelor din acest an lângă Palatul Parlamentului şi nu la Arcul de Triumf, aşa cum se întâmpla în mod obişnuit, Adrian Majuru a declarat: „Ceea ce se întâmplă, şi este un lucru mai grav, nu sărbătorile cunosc diminuarea, ci forţa instituţională a statului se diminuează. Trebuie început de aici: un proiect de viaţă pentru fiecare dintre noi, pentru că ceea ce s-a dorit a fost destructurarea tuturor proiectelor individuale de viaţă prin oferirea unor surogate, unor produse superficiale, de la emisiuni TV până la produse culturale. Acesta este bombardamentul, de fapt. Trebuie să rezistăm, să fim oneşti cu noi şi, indiferent de vârstă, să fim conştienţi că noi trebuie să decidem ceea ce trebuie să facem (…). Alegerea trebuie să ne aparţină şi nu aventurierilor care ne cheamă, la fiecare patru ani să votăm”.

„Noi avem ţara pe care au visat-o bunicii noştri. Iar noi trebuie să avem responsabilitatea acestui vis împlinit! Aici este problema!”, a completat Adrian Majuru.

Dinu C. Giurescu: 1 Decembrie e percepută foarte prost; nu facem decât să destrămăm ideea naţională

Pentru Dinu C. Giurescu, 1 Decembrie înseamnă „împlinirea unui program întreg de luptă politică, socială”. Însă acesta consideră că în prezent ziua de 1 Decembrie este percepută de către români „foarte prost”.

„De 25 de ani nu facem decât să destrămăm ideea naţională, ideea de stat. Facem tot ce putem ca să desfacem unitatea naţională, nu să o întărim”, a declarat Dinu C. Giurescu.

Acesta consideră că organizarea evenimentelor dedicate sărbătoririi Zilei Naţionale a României, anul acesta, lângă Palatul Parlamentului trimite cu gândul la „un regim democratic care face totul să destrame această unitate”.

„Important este cum percepe populaţia, opinia publică ziua de 1 Decembrie. Că o facem lângă Palatul Parlamentului sau la Arcul de Triumf, tot aia este. Atât doar că Arcul de Triumf simboliza chiar unitatea naţională, pe când Palatul Parlamentului simbolizează un regim democratic care face totul să destrame această unitate”, a spus istoricul.

El a precizat însă că ar putea fi făcute mai multe lucruri, astfel încât percepţia românilor cu privire la ziua de 1 Decembrie să se îmbunătăţească.

„Să se înceapă întâi cu manualele şcolare, cu manualele de istorie, care sunt alcătuite după şabloane venite din alte ţări. Manualele de istorie nu-ţi redau istoria României, ele redau nişte generalităţi, societate, dezvoltarea oraşelor. Sunt nişte şabloane stabilite în Vest pe teme generale şi care au fost reluate de ai noştri, nu ştiu de ce. Nu ştiu care au fost capetele grozave care au imaginat că aşa se învaţă istoria României. Deci primul lucru să începem cu învăţământul, care să dea o altă imagine istoriei proprii. Şi după aceea presa să dea atenţie suficientă marilor sărbători, nu în sensul patriotard, cum s-a dat înainte de ’89, ci în adevăratul lor înţeles. 1 Decembrie este unitatea naţională, este ziua când s-a împlinit un program întreg stabilit încă de la 1848 de revoluţionari, care au visat la o Românie aşa cum s-a creat ea în 1918, peste hotarele atunci existente”, a mai spus Dinu C. Giurescu.

Andrei Muraru: Lipsa de viziune a elitelor politice a dus la golirea de conţinut a Zilei Naţionale

Andrei Muraru a vorbit, pentru agenţia MEDIAFAX, şi despre semnificaţia zilei de 1 Decembrie din punct de vedere istoric.

„În istorie, interpretarea momentului 1 Decembrie 1918 ia diverse nuanţe în funcţie de context, de modul în care se raportează un anumit regim politic la Unire, de curentele de opinie dominante din societate, de modul în care este reflectat de către factorii de opinie etc. La momentul respectiv, valul de euforie este greu de măsurat. Probabil, nu a lipsit, dar nici nu a fost atât de mare pe cât se crede, nici măcar în rândul etnicilor români din provinciile alipite. Evenimentele s-au desfăşurat într-un ritm extrem de alert, iar cursul evenimentelor Marelui Război nu a lăsat de multe ori să se întrevadă un asemenea ‘happy-end’. Totodată, astăzi trăim cu iluzia că năzuinţele locuitorilor erau aceleaşi sau că Regatul din 1918 era deosebit de tentant pentru transilvăneni, de exemplu. În rest, evident că numărul substanţial de minoritari înregistraţi în interiorul graniţelor noului stat român nu avea cum să privească bucuros această nouă configuraţie etno-geografică. În România anului 2014, sunt puţin peste 10% minorităţi etnice. Imaginaţi-vă cum arăta România în 1920 cu 30% populaţie minoritară (mai ales maghiari şi evrei), cu uriaşe probleme sociale, cu asperităţi politice care au fost deseori imposibil de atenuat, cu pierderi materiale şi umane foarte serioase în urma războiului (România a fost una dintre ţările implicate în conflict cu un mare număr de victime umane), cu probleme administrative de neconceput astăzi”, a declarat Andrei Muraru.

Citându-i pe Ferdinand Lot şi Gheorghe Brătianu, istoricul Andrei Muraru a precizat că, în prezent, „povestea de succes a Unirii pare mai degrabă un miracol şi o enigmă”. „Spun miracol pentru că proiectul a fost realizat în urma unei înfrângeri usturătoare. Oricum ar fi, Unirea rămâne – prin forţa împrejurărilor – o Românie victorioasă, pe care ne face plăcere să ne-o imaginăm frecvent, în care proiectăm toate speranţele şi iluziile noastre de astăzi. Ea este fără îndoială – cu toate neajunsurile – o victorie istorică a României de atunci (societate, clasă politică, organizare administrativă, şcoală, diplomaţie etc.) Cu toate acestea, dacă vom încerca să ‘disecăm’ fenomenul vom sesiza un detaliu uluitor: proiectul ‘României Mari’ (în forma lui 1918) a rezistat doar 22 de ani (până în 1940, când visul s-a destrămat la fel de brusc cum s-a ţesut), deci mai puţin cât s-a scurs de la Revoluţie până azi. Aş întreba atunci doar de dragul ipotezelor şi a istoriei lui ‘dacă’: dacă prin 2013 să spunem, ar fi revenit comunismul într-o anumită formă, cum ar fi judecat oare românii din 2085 ‘victoria’ lui Decembrie 1989?”, a declarat Andrei Muraru.

Istoricul precizează însă că România modernă are rădăcina principală în momentul 1 Decembrie 1918.

„Ca istoric, la 96 de ani de la eveniment, este evident că – raportându-mă la ceea ce a rămas astăzi din Unirea de la 1918 – România modernă are rădăcina principală în acest moment. Din acel teritoriu unele provincii nu mai aparţin statului român, dar a rămas în schimb o foarte mare aură mitologică ce înconjoară acel moment, viziune care este rodul unei interpretări oficiale date atât în perioada interbelică, cât şi în perioada comunistă. Din acest punct de vedere, şcoala românească de după 1989 a integrat elemente ale ambelor viziuni, iar rezultatul e în continuare o reflecţie mitică asupra evenimentului din 1918”, a spus Andrei Muraru.

Acesta consideră că românilor „le lipseşte mult liantul cu Ziua Naţională, atât din raţiuni practice (e o sărbătoare de iarnă care nu te îndeamnă la prea multe acţiuni ‘în aer liber’, tradiţia sărbătoririi acestui moment este foarte recentă şi anemică, lipsa de imaginaţie a autorităţilor, care ar trebui să fie promotoarele unor acţiuni mult mai consistente în societate etc.), cât şi din considerente de ataşament civic”.

„E clar că nu avem o cultură a ceremoniei, a împărtăşirii bucuriei şi emoţiei acestui moment în societate. De vină sunt şcoala, mediul social pauper abrutizat de conflicte sociale şi extravaganţă mediatică, mediul politic respingător ş.a.m.d”, spune Andrei Muraru.

Istoricul mai spune că „lipsa de viziune a elitelor politice româneşti a condus în ultimii 25 de ani la golirea de conţinut a Zilei Naţionale”.

„Nimic din ce ar fi putut fi un ceremonial decent şi preţios nu a fost: mesele date de ‘baronii’ locali, la care se înghesuie persoanele defavorizate, şi paradele militare, prea puţin îndrăgite de români, reprezintă singurele evenimente care aduc culoare acestei zile. Nu cred că românul interiorizează această sărbătoare aşa cum s-ar cuveni, pentru că nu se simte reprezentat în niciun fel în ea: nu prea ştie ce sărbătoreşte, de ce şi mai ales nu ştie cum să facă. Ziua liberă e probabil o sărbătoare importantă, nu şi discursurile oamenilor politici. Pustietatea zonei din jurul Parlamentului (unde va fi marcată ziua de 1 Decembrie în acest an, n.r.) face parte din acest ‘peisaj’ al Zilei Naţionale pe care l-am descris”, a mai afirmat Andrei Muraru.

Zoe Petre: 1 Decembrie a fost încununarea unui efort naţional de mare importanţă şi continuitate

„Din punct de vedere istoric, aşa cum se repetă an de an, la 1 Decembrie, data aceasta a fost încununarea unui efort naţional de mare importanţă şi continuitate, care a dus la refacerea unităţii românilor în interiorul graniţelor. A fost cea mai mare realizare istorică a Ţărilor Române de la un obiectiv al Revoluţiei din 1848, care s-a încheiat în Marea Adunare de la Alba Iulia”, a declarat istoricul.

Zoe Petre a precizat că se simte reprezentată ca persoană de această Mare Unire, ea fiind „o combinaţie de ardeleni, moldoveni, munteni şi dobrogeni”.

Întrebată cum este înţeleasă Ziua Naţională de actuala societate, Zoe Petre consideră că „românii o percep cu multă seriozitate”. „Nu are rost să comparăm cu 4 iulie la americani, o sărbătoare de barbecue familial şi o ocazie de a flutura steagul american. Românii au o conştiinţă naţională foarte puternică şi este de ajuns să-i vedeţi cum reacţionează faţă de tentaţiile unora în direcţia unei mai mari autonomii, îndată ce simt că integritatea teritorială ar putea fi, măcar imaginar, pusă în pericol, pentru că nu este în realitate. Dar e cumva o derobare a unei părţi din cetăţenii României de la sentimentele standard faţă de statul român. Imediat devin destul de critici şi chiar şi agresivi. Nu sunt indiferenţi, dar nu se manifestă la fel ca alte neamuri, şi din cauza faptului că 1 Decembrie este în plină iarnă”, a spus Zoe Petre, precizând că, dacă Ziua Naţională ar fi fost primăvara, cu siguranţă ar fi fost mai multe serbări câmpeneşti.

În privinţa organizării paradei de 1 Decembrie în Piaţa Constituţiei, în apropierea Palatului Parlamentului, Zoe Petre a precizat că sărbătoarea naţională a mai fost marcată în acest loc în 1998. „Nu e obligatoriu să fie în acelaşi loc. România, în principiu, nu ar trebui să aibă tentaţia de a se expune ca forţă militară, numai că, în împrejurările actuale, poate că nu este rău să arate niţel mai mult ce poate şi care îi sunt direcţiile de dezvoltare”, a mai spus Zoe Petre.

De asemenea, ea a precizat că Palatul Parlamentului, o clădire cunoscută şi sub denumirea de Casa Poporului, este „de 25 de ani naţionalizată de popor”. „Noi, atunci, în 1996, l-am rugat pe preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul (Adrian, n.r.) Năstase, l-a rugat domnul (Ion, n.r.) Diaconescu, domnul (Emil, n.r.) Constantinescu, să nu mute Parlamentul. În momentul în care s-a instaurat noul Parlament a fost imposibil să se instaleze în vechea clădire, şi prizele erau scoase din perete. Dar, între timp, clădirea a fost exorcizată în multe feluri, nu are rost să ne întoarcem iar la Ceauşescu, care nu a pus piciorul acolo niciodată”, a conchis Zoe Petre.

 

Preluat de pe Mediafax.ro