Cum pot beneficia persoanele vârstnice de asistenţă socială de la stat?

Tweet

Legea prevede că anumite categorii de persoane în vârstaă pot să beneficieze de asistenţă socială de la stat. Acest drept se stabileşte în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice de care dispun respectivele persoane.

Sunt considerate vârstnice persoanele care au împlinit vârsta legală de pensionare, iar asistenţa socială de care pot beneficia acestea se face prin servicii şi prestaţii sociale, conform Legii 17/2000. Dreptul la asistenţă este stabilit în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice ale persoanelor vârstnice.

Concret, de asistenţă socială se pot bucura persoanele vârstnice care se află în una dintre situaţiile următoare:

• nu au familie sau nu se află în întreţinerea unei/unor persoane obligate la aceasta;
• nu au locuinţă şi nici posibilitatea să-şi asigure condiţii de locuit pe baza propriilor resurse;
• nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
• nu se pot gospodări singure sau au nevoie de îngrijire specializată;
• nu-şi pot asigura nevoile sociomedicale din cauza bolii ori a stării fizice/psihice.

Atenţie! Legea prevede că persoanele în vârstă care se bucură de asistenţă socială au dreptul şi la alte forme de protecţie socială.

Unde se adresează solicitările şi care sunt serviciile oferite

Cererile se adresează primariilor, iar dreptul la servicii se stabileşte în urma unei anchete sociale la domiciliul solicitanţilor.

„Pentru a beneficia de serviciile de asistenţă şi îngrijire furnizate de un centru public, rezidenţial sau de zi, pentru persoane vârstnice ori la domiciliul dumneavoastră, este necesar să vă adresaţi cu o cerere primariei localităţii în a carei rază teritorială aveţi domiciliul”, explică reprezentanţii Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice într-un document postat pe site-ul propriu.

Serviciile pentru persoanele în vârstă se fac cu consimţământul acestora, potrivit Legii 17/2000, şi constau în îngrijirea temporară/permanentă la domiciliu ori într-un cămin sau în îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale.

În cazul în care consimţământul nu poate fi obţinut din cauza stării de sanatate a persoanei vârstnice, decizia de acordare a serviciilor este luată de serviciul social al consiliului local sau de direcţia de asistenţă socială din cadrul direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie. „Decizia se ia (…) pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea şi a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie”, este precizat în actul normativ.

Serviciile asigurate la domiciliul persoanelor vârstnice includ:

• servicii sociale de îngrijire, de prevenire a marginalizării sociale şi de sprijinire pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru plata unor servicii şi obligaţii, îngrijirea locuinţei şi gospodariei, ajutor pentru menaj, gătirea mâncării;
• servicii sociomedicale privind ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacitaţilor fizice şi psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice şi antrenarea la activităţi economice, sociale şi culturale, dar şi îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;
• servicii medicale precum consultaţiile şi îngrijirile medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.

În ceea ce priveste serviciile asigurate în camine, acestea includ:

• servicii sociale care constau în ajutor pentru menaj, consiliere juridică şi administrativă, prevenirea marginalizării sociale şi reintegrarea socială;
• servicii sociomedicale care constau în ajutor pentru menţinerea/readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale, asigurarea unor programe de ergoterapie, sprijin pentru realizarea igienei corporale;
• servicii medicale care constau în consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul persoanei; servicii de îngrijire-infirmerie; asigurarea medicamentelor; asigurarea cu dispozitive medicale; consultaţii şi îngrijiri stomatologice.

Contribuţia lunară datorată pentru servicii

Pentru serviciile la domiciliu, persoanele care au venituri suficiente trebuie să plăteasca o contribuţie lunară în funcţie de serviciile de care beneficiază şi veniturile obţinute. Însă cele care nu obţin venituri sau obţin venituri insuficiente beneficiază de asistenţă socială fără plata contribuţiei.

„În cazul în care nu aveţi venituri ori dispuneţi de venituri de cinci ori mai mici decat nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea ajutorului social pentru o persoană singură, serviciile sociale şi socio-medicale furnizate la domiciliul dumneavoastră se asigură fără plata contribuţiei. În cazul în care realizaţi venituri peste nivelul menţionat, datoraţi o contribuţie ce se stabileşte în funcţie de serviciile de care beneficiaţi şi veniturile dumneavoastră, fără a se depaşi costul acestora stabilit de catre consiliul local”, notează reprezentanţii Ministerului Muncii.

Pentru serviciile din cămine, persoanele care au venituri suficiente trebuie să plăteasca o contribuţie lunară al cărei cuantum poate ajunge până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, însă fără a se depaşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin, mai notează sursa citată. „Daca contribuţia lunară de întreţinere de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare nu acoperă valoarea integrală a contribuţiei lunare de întreţinere, diferenţa se plăteşte de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare de 600 de lei.”

Totodată, prin intermediul unui angajament de plată, susţinătorii legali au la dispoziţie şi varianta de a acoperi integral contribuţia lunară datorată.

La fel ca în cazul serviciilor la domiciliu, dacă persoana în vârstă n-are venituri şi nici susţinători legali, serviciile sunt asigurate fără plata contribuţiei. Iar dacă veniturile persoanei vârstnice sau ale susţinătorilor legali sunt insuficiente, cuantumul contribuţiei lunare datorate se stabileşte de către consiliul local/judeţean.

 

Preluat de pe avocatnet.ro