Dar din dar se face rai. Câțiva timișoreni cu inimă mare au adus zâmbete pe buze unor copii nevoiași

Tweet

Se apropie perioada sărbătorilor de iarnă, și pentru mulți, Crăciunul este un motiv real de bucurie. Pentru alții însă, fericirea li s-a șters de mult timp de pe chip. Lipsa părinților, boala, condițiile în care trăiesc și neajunsurile le umbresc bucuria. Pentru ei, pentru acești copii, zilele de sărbătoare sunt ca zilele obișnuite. Unii dintre ei vor doar să trăiască și să fie sănătoși. Alții duc dorul părinților și ar face orice doar pentru o îmbrățișare caldă, pentru o simplă privire în ochi, pentru un gând bun, pentru o mângâiere.

Înainte de Crăciun, Adrian Miroslav Stanici, un tânăr din Timișoara, alături de câțiva prieteni cu suflet mare s-au gândit să dea o mână de ajutor unor copii nevoiași. Înarmați cu daruri constând în alimente, jucării, haine și produse de igienă, tinerii au ales două cazuri care le-au atras atenția.

Primul caz este cel al Paulei, o adolescentă în vârstă de 16 ani care locuiește în Denta. Fata este bolnavă de cancer pe creier, dar suferința fetei nu se oprește aici. Printre afecțiunile de care mai suferă se numără diabetul și ciroza hepatică. Până în momentul de față a trecut prin câteva operații dureroase atât în România, cât și în Ungaria. Frățiorul ei de numai 9 ani este și el bolnav. A fost operat de hernie de curând.

Zâmbetul i s-a șters de mult timp Paulei de pe chip. Nu poate vedea lumina zilei și din această cauză mama a fost nevoită să nu mai meargă la lucru, singurul venit fiind cel al tatălui.

Adrian Miroslav Stanici ne-a povestit că Paula are mare nevoie de pampers pentru adulți, deoarece din cauza tratamentului bea câte zece litri de apă pe zi. De parcă nu ar fi avut suficiente probleme, adolescenta se deplasează greu şi începe să fie supraponderală.

„Familia este una tipică satului românesc, adică săracă, dar cu bun simţ. Părinții nu cerşesc nimic şi se bucură când sunt ascultaţi. Paula este o adolescentă de 16 ani cu un bun simț pe care îl remarci încă din momentul în care intri în contact cu ea. Majoritatea timpului îl petrece ori în camera ei de acasă, care este și singura cameră încalzită din toată casa, ori la spitalul Luis Țurcanu. Tânăra a fost foarte bucuroasă că am vizitat-o în preajma sărbătorilor pentru că nu are prieteni apropiați care să o caute sau să stea cu ea. I-am promis ca încercăm să o ajutăm și după sărbători”, ne-a declarat Adrian.

Tinerii care au venit cu inițiativa de a ajuta și de a face un bine și altora de sărbători s-au deplasat și la centrul de plasament din Freidorf. Opt copii orfani, majoritatea suferinzi de retard avansat, s-au bucurat de cadourile aduse.

„La orfelinat am întâlnit două tipuri de reacții. Copiii cu retard avansat au chiuit cât au putut de tare în semn de bucurie că am venit la ei. Copiii fără retard și-au exprimat bucuria ceva mai reținut, dar am observat în privirea lor bucurie. Chiar au sărit pe cadouri și au refuzat în acea zi să mai meargă la școală preferând să despacheteze produsele donate de noi”, ne-a spus Adrian Stanici.