Rectorul Universității de Vest din Timișoara spune NU privatizării instituțiilor de învățământ superior. Cu ce argumente vine

Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara, contestă ideea de privatizare a universităților de stat la nivelul Uniunii Europene și, implicit, la nivelul României.

Rectorul UVT spune că acest concept își are rădăcinile în sistemul transatlantic, unde educația este privită ca un serviciu, iar toate serviciile trebuie privatizate. Cu toate acestea, nici măcar în Statele Unite ale Americii universitățile nu sunt complet privatizate, pentru că administrația alocă sume considerabile educației.

Marilen Pirtea atrage atenția că riscul și substratul „privatizării educației” constă în „francizarea” acesteia. „Pe scurt, precum în sistemul economic, furnizorii de educație principali, de pe plan mondial, vor prelua o parte din instituțiile de învățământ superior din țară, folosind aceeași resursă umană cu costuri reduse, aceeași infrastructură, instituind, însă, taxe mult mai ridicate, la nivelul renumelui. Astfel, supraprețul plătit va fi pentru „brand” și nu pentru diferențe majore în procesul de educație. Să nu ne mirăm, într-un asemenea context, că Universități precum Stanford, Oxford, Yale sau chiar și mai aproape de noi…din Viena sau Amsterdam ar putea prelua o bună parte a pieței educaționale universitare românești, măsură care nu ar schimba decât destinația taxelor studenților, mult mai mari, pentru aceeași educație de acum, dar realizată la costuri acceptabile”, explică rectorul Universității de Vest din Timișoara.

Marilen Pirtea mai atrage atenția că, din punctul său de vedere, creșterea calității în învățământul superior românesc se poate realiza prin schimbarea modalității de finanțare a universităților. „În prezent, 90 % din bugetul alocat de la nivel central către instituțiile de învățământ superior se distribuie în mod cantitativ și doar 10 % în baza performanțelor. O propunere personală ar fi ca finanțarea să se realizeze în proporție de 50 % cantitativ și 50 % calitativ. Într-un asemenea context, al promovării performanței și excelenței în educație, universitățile cu rezultate deosebite ar putea să se dezvolte și mai mult, iar cele slabe să își înceteze activitatea, situație în care cu toții am ieși câștigători. Tinerii ar avea la dispoziție o educație de calitate, iar riscul diplomelor „fără acoperire” pe piața muncii ar fi considerabil redus. O estimare ar fi că aproximativ 20 – 25 de universități de stat din România și-ar închide porțile, întrucât, în momentul de față, sunt doar consumatoare de fonduri, fără a produce valoare adăugată comunității”, mai precizează Marilen Pirtea.